Vindecarea orbului din naștere7 min de citit

Vindecarea orbului din naștere este una din minunile lui Iisus, consemnată numai în Evanghelia lui Ioan (9:1-12). 
În conformitate cu această evanghelie, Iisus a văzut un om orb din naștere. 
Ucenicii săi l-au întrebat: „Învățătorule, cine a păcătuit: acest om sau părinții lui, de s-a născut orb?” (v.2)
(v.3) „Iisus a răspuns:

„Nici acest om și nici părinții lui nu au păcătuit, ci aceasta s-a întâmplat ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Cât timp este zi, eu trebuie să fac lucrările celui care m-a trimis pe mine, pentru că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Cât timp sunt în lume, eu sunt Lumina Lumii.”
„După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ, a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta” (v.6). „Du-te”, a spus el, „și spală-te în scăldătoarea Siloamului” (acest cuvânt înseamnă „trimis”). Omul s-a dus și s-a spălat și a venit acasă văzând.
Vecinii lui și cei ce-l văzuseră mai înainte cerșind au întrebat: „Nu este acesta cel ce ședea și cerșea?” Unii spunea că el este, iar alții ziceau: „Nu este el, ci doar seamănă cu el.” Dar el însuși spunea: „Eu sunt acela.”
„Cum ți s-au deschis ochii?” îl întrebau ei. El răspundea: „Omul pe care îl cheamă Iisus a făcut noroi și a uns cu el ochii mei. El mi-a zis să merg la scăldătoarea Siloamului și să mă spăl. Așa că m-am dus și m-am spălat și apoi am putut să văd.”
„Unde este acest om?” îl întrebau ei. „Nu știu”, spunea el.
Acest episod se termină cu paragraful Ioan 9;39 în care Iisus explică metaforic că el a venit în această lume, pentru ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi.
Un orb din naştere primeşte vindecare de la Hristos. Ucenicii auzind că acesta nu a văzut niciodata, îi cer socoteală Învăţătorului: „Cine a păcătuit: acesta sau parinţii lui, de s-a nascut orb?” (Ioan 9, 2).
Întrebarea apostolilor cu privire la

păcatele orbului este fără sens, daca ţinem seama că acesta nu văzuse niciodată. Dacă orbirea ar fi fost cauzată de propriile păcate, atunci acestea ar fi trebuit săvârşite înainte de naşterea sa, deci într-o altă viaţă. Ori credinţa în reîncarnare este străină de învăţătura Bisericii.

Referitor la pacatele parinţilor, există credinţa ca noi le moştenim, o credinţă care nu este conformă cu Sfânta Scripturş. Cei care împărtăşesc o astfel de credinţă ajung sa afirme că un copil se naşte cu un anumit handicap din cauza păcatelor parinţilor. Ce trebuie să le spunem acestor persoane? Ca după cum nu moştenim vina lui Adam, tot astfel, nu moştenim nici păcatele parinţilor. Dar după cum orice om vine la existenţă cu o natură omenească îmbolnăvită din cauza caderii în păcat a lui Adam şi Evei (nu poate scapa de moarte), tot aşa părinţii pot transmite copiilor înclinaţii spre patimi, dar în niciun caz păcatele lor personale.
Din Evanghelie aflăm că Mântuitorul le-a răspuns: „Nici acesta n-a păcătuit, nici parinţii lui, ca să se nască orb, ci ca să se arate lucrările lui Dumnezeu în el” (In 9, 3). De aici reiese că sunt evenimente în istorie, în viaţa noastră, care au ca scop descoperirea prezenţei şi lucrării lui Dumnezeu.
Pe unii nu-i multumeşte un astfel de răspuns, ba chiar ajung să vadă în ele o neputinţă a lui Dumnezeu. Afirmă că dacă Dumnezeu ar fi fost atotputernic, nu ar fi îngaduit ca un om să se nască orb. Şi-ar fi aratat puterea lucrării Sale în alt chip. E adevarat că Dumnezeu ar fi putut să facă şi acest lucru, că doar prin puterea Sa, Marea Roşie a fost despărţită în vremea lui Moise. Dar şi in astfel de cazuri, omul despărţit de Dumnezeu, ar fi găsit semnelor minunate explicaţii logice, le-ar fi inclus în categoria fenomenelor naturale.
După cum fariseii nu pun întrebări celui orb şi părinţilor acestuia pentru a se convinge de intervenţia minunată a lui Dumnezeu, ci pentru a o exclude, tot aşa şi noi, nu încetăm sa cerem explicaţii despre existenţa şi lucrarea Sa. E bine să reţinem că fariseii, învăţaţii timpului respectiv, nu-L recunosc pe Hristos ca fiind Fiul lui Dumnezeu, ba chiar îl socotesc om păcătos, în vreme ce orbul vindecat spune: „Dacă este pacatos, nu ştiu. Un lucru ştiu: că fiind orb, acum vad” (Ioan 9, 25).
    Si am sa continui cu cateva invataminte din predica de astazi a Parintelui Asandei Iulian,de la biserica Poloboc,care,printre altele ,spunea ca,orbirea fizica e greu de suportat ,dar mai grav pentru cei ce vad ,e orbirea sufletesca.
   Acea orbire care ne duce la pierzanie,cand nu avem putere pentru a ne deschide sufletul pentru Hristos si aproapele,cand vedem in greutatile celuilalt un motiv de barfa,cand vorbirea fara masura,dusmania,neiertarea,fac din noi orbi intru toate.
 Si nu vorbim doar de cei ce nu vin la biserica sau vin foarte rar,ci si de cei care venim des ,dar cu alte scopuri.
  Scopul nostru e sa ne intalnim cu Hristos,sa ne facem traitori de Hristos in fiecare clipa,nu doar duminica pentru cateva ore.
    Sa facem ceva bun si pentru sufletul nostru,caci de trup avem grija mereu.
Copiii nostri nu mostenesc pacatele noastre,dar foarte usor pot invata pacatul din trairea noastra zilnica daca ea nu e in Hristos.Avem datoria de ai educa in dragoste si credinta ,in mila si respect pentru altii,o mila si un respect izvorata din iubire si nu din scarba fata de cei in nevoi.
     Sa nu orbecaim dupa himere,avem biserica, avem preoti,minuni zilnice,sfinti parinti,rugaciune,avem lumina lui Hristos impartasita noua pe altarul jertfei  la fiecare liturghie,avem duh sfant de la sfantul botez pe care, sa ne rugam a ne il inoi Dumnezeu noua tuturor.
Legătura cu praznicul ce urmează al Înălţării la Ceruri a Fiului Lui Dumnezeu o are Evanghelia zilei prin mărturisirea făcută de Mântuitorul despre El Însuşi că este Fiul lui Dumnezeu. Îl întreabă pe cel vindecat: Crezi tu în Fiul  lui Dumnezeu, la care cel vindecat răspunde Cine este acela ca să cred în ElL-ai şi văzut este Cel care vorbeşte cu tine, i se răspunde apoi. Fiul lui Dumnezeu ni se descoperă ca Fiul Înomenit al Tatălui, Cuvântul Veşnic al Tatălui care a venit în lume şi este cinstit în Duminica Vindecării Orbului din naştere prin această descoperire Dumnezeiască despre Sine însuşi, la fel cum la sărbătoarea Înălţării la Ceruri, în troparul sărbătorii, noi Îl mărturisim pe Fiul Lui Dumnezeu venit în lume atunci când arătăm că înălţându-Se la cer întru Slavă, Mântuitorul i-a încredinţat prin binecuvântare pe ucenicii săi că este Fiul Lui Dumnezeu.
O zi binecuvantata!
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments