Şi pe Dumnezeu cine L-a făcut? „4 min read

       Dacă ai bate pe un ateu cu dovezile ca pisălogul în piuliţă şi tot nu vei desface pe nebun de la nebunia sa.”… asa ne spune iubitul nostru parinte Arsenie Boca. Oricate dovezi ne arata creatia, ateul tot in orbirea mintii

sale sade. Oricate argumente, surse istorice si marturii vei prezenta unui ateu, tot ca unei pietre vei vorbi. Dar ateul de astazi, fiindu-i mintea afumata si infumurata de stiinta evolutionista si multa parere de sine, intreaba sec: „Daca toate sunt facute de Dumnezeu, atunci pe Dumnezeu cine L-a facut?”.

Acest mod perfid de a vedea lucrurile a omului modern, a omului materializat pana in strafundul fiintei, se datoreaza faptului ca a fost invatat sa creada ca poate
cuprinde necuprinsul cu mintea sa, a fost invatat ca totul poate fi vazut si pus sub microscop, ca taina poate fi masurata, ca sufletul poate fi disecat si radiografiat, ca gandul ar putea fi pozat, si ca tot ceea ce exista, vazut sau nevazut, ar incapea in mintea lui ingusta.
        Totusi, ca sa nu lungim vorba, mai bine vedem ce ne spun sfintii si inteleptii despre Dumnezeu, ca poate poate, se mai incumeta cineva sa nu mai umble in intunericul propriei minti.
       Dumnezeu nu poate fi cuprins de mintea umana; daca ar fi cuprins, n-ar mai fi Dumnezeu. (Evagrie din Pont)
       Dumnezeu poate fi iubit, dar nu gândit. Poate fi prins si apropiat prin iubire, dar niciodata prin gândire. (Norul Necunostintei)
       Tocmai neputinta de a-L întelege în toata întregimea Lui este aceea care ne face sa-L întelegem pe Dumnezeu în toata maretia Sa. (Tertullian)
        Dumnezeu este în afara tuturor, neramânând în afara; este în toate, dar necuprins de ele; este mai presus de toate, fara înaltare; este mai jos de toate, fara coborâre; este în toate si, totodata, deasupra tuturor. (Fericitul Augustin)
        Daca n-ar fi un singur Dumnezeu, n-ar fi Dumnezeu. (Sfântul Efrem Sirul)
        În Sine, Dumnezeu este Gândire necunoscuta, Cuvânt negrait si Viata necuprinsa. (Sfântul Maxim Marturisitorul)
         Dumnezeu este asemenea unui cerc ale carui margini nu sunt nicaieri, iar al carui centru este pretutindeni. (Fericitul Augustin)
       
       Iata acum ce spune si Dumnezeu despre sine Insusi:

   Faţa Mea nu vei putea sa Miovezi!(Sfânta Scriptura)
    Eu sunt Cel Ce sunt.(Sfânta Scriptura)
   Faţa Mea nu vei putea sa Mi-o vezi! (Sfânta Scriptura)
    Eu sunt Cel Ce sunt. (Sfânta Scriptura)
     Eu sunt Pâinea vietii, care Sa pogorât din cer. Daca manânca cineva pâinea aceasta, va trai în veac.
   Si pâinea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care-L voi da pentru viata lumii. (Sfânta Scriptura)
    Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. (Sfânta Scriptura)

 Cand se va lasa ateul de nebunia sa? Cand va renunta in a-si gasi bucuriile in pacat, si-atunci cand isi va vedea propria sa nimicnicie, pentru ca la Dumnezeu se vine doar cu smerenie
. De aceea inchei tot cu cuvintele parintelui Arsenie Boca: „Mintea care cugetă că nu există Dumnezeu cade în propria sa sentinţă, căci a te lupta din toate puterile împotriva a ceea ce nu există dovedeşte nebunia acestei lupte, nonsensul, absurdul şi prin urmare şi (nebunia) minţii care o conduce.” „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har”
 As mai adauga si ce spune Sf. Andrei cel nebun pentru Hristos despre Dumnezeirea cea neinteleasa: “Dumnezeu este Duh dar foarte deosebit, si mai presus de toate duhurile pe care le-a creat.
 Este Duh ascuns si nedestainuit, nevazut si neajuns, mai nesfarsit decat nesfarsitul, maret si infricosator.
 Este Duh stravazator si preacurat, si cu toate acestea nu putem cunoaste chipul, firea si maretia Lui.
 Nu ne putem atinge, nici vorbi despre forma Lui. Este nehotarnicit si de neinteles.
 Putem gandi multe despre El, dar sa vedem, putem putine, deoarece pe Dumnezeu nu este cu putinta a-L descrie, nici a-L vedea asa cum este, deoarece nu incape in mintea omului.
 Numai cand Harul Sau se descopera celor catre care binevoieste El, atunci se revarsa stralucirea Sfintei Treimi in inimile lor cu o pornire nebiruita, ca si fulgerul care nu are o parte hotarata unde sa stea.
 Si atunci, precum este foarte firesc, aceste inimi cunosc in chip simtit noimele si simtamintele pe care El Insusi le va desoperi lor despre Sine.”
 Cat despre atei, Petre Tutea avea o vorba: “Ateii s-au nascut, dar s-au nascut degeaba.”

Sf. Ioan Damaschin în “Dogmatica”

 “Că există un singur Dumnezeu şi nu mulţi Dumnezei este neîndoielnic celor care cred în dumnezeiasca Scriptură
. Căci spune Domnul la începutul legii: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, cel care te-a scos din pământul Egiptului. Să nu ai alţi Dumnezei afară de mine”.
 Şi iarăşi: „Ascultă, Israile: Domnul Dumnezeul tău este un singur Domn”. Iar prin profetul Isaia spune: „Eu sunt Dumnezeu dintru început şi Eu după acestea şi afară de Mine nu este Dumnezeu, înaintea Mea n-a fost alt Dumnezeu şi după Mine nu va fi şi în afară de Mine nu este”.
 Şi Domnul în sfintele Evanghelii spune astfel către Tatăl: „Aceasta este viaţa veşnică ca să te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevărat”.

 Celor care nu cred în dumnezeiasca Scriptură le vom vorbi în chipul următor.


 Dumnezeirea este desăvârşită şi nu-i lipseşte nimic în ce priveşte bunătatea, înţelepciunea şi puterea; este fără de început, fără de sfârşit, pururea dăinuitoare, necircumscrisă şi, ca să spunem într-un cuvânt, desăvârsită în toate. Dar dacă vom spune că sunt mulţi Dumnezei, este necesar să se observe deosebire între cei mulţi, căci dacă nu este deosebire între ei, este mai degrabă unul şi nu mulţi.

      Dar dacă este deosebire între ei, unde este desăvârşirea?

Căci n-ar fi Dumnezeu dacă ar fi lipsit de desăvârşire, fie în ce priveşte bunătatea, fie în ce priveşte puterea, fie în ce priveşte înţelepciunea, fie în ce priveşte timpul, fie în ce priveşte spaţiul. Dar identitatea în toate indică mai degrabă un singur Dumnezeu şi nu mulţi. Dar cum va putea fi păstrată necircumscriere a, dacă sunt mulţi Dumnezei?
 Căci acolo unde ar fi unul nu va putea fi celălalt. Cum va putea fi condusă lumea de mulţi? Oare nu se va descompune şi nu se va nimici, deoarece se observă luptă între conducători? Căci deosebirea introduce împotrivire. Dar dacă ar spune cineva că fiecare conduce câte o parte, atunci voi întreba: Cine a orânduit acest lucru, şi cine le-a făcut împărţeala?
 Acela ar fi mai degrabă Dumnezeu.
 Prin urmare, există un singur Dumnezeu, desăvârşit, necircumscris, făcător al universului, ţiitor şi conducător, mai presus de desăvârşire şi înaintea oricărei desăvârşiri.”

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments