SFÂNTUL IOAN CEL NOU DE LA SUCEAVA ÎN VIAŢA CREDINCIOŞILOR-FLORIN GRIGORESCU5 min de citit

„Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei” (Ps. 15,3).
Oamenii pământului nostru plini de credinţă şi nădejde în Dumnezeu se îndreaptă mereu către Cetatea de Scaun a lui Ştefan cel Mare, astăzi Municipiul Suceava, unde, în biserica mă­năs­tirii de aici se află moaştele Sfântului Mare Mucenic Ioan.
În măsura în care omul îşi pune nădejdea în Dumnezeu în acea măsură Părintele Ceresc revarsă prin mijlocirile şi rugăciunile Sfântului Mare Mucenic Ioan daruri şi binefaceri cu prisosinţă.
Binefacerile lui Dumnezeu revărsate prin Sfântul loan au fost cunoscute şi de lumea creştină din Polonia unde sfintele sale moaşte au stat aproape o sută de ani. După readucerea acestora la Suceava, mulţi credincioşi polonezi veneau pe jos de Sânziene să se închine Sfântului Mare Mucenic.
Ca sucevean şi martor din fragedă copilărie a faptelor minunate săvârşite de Sfântul loan, ca martor ocular al evlaviei credincioşilor faţă de Sfânt, tânărul Florin Grigorescu a aşter­nut în paginile lucrării de faţă ceea ce a văzut şi mai ales a simţit în viaţa credincioşilor veniţi la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava, ceea ce a simţit şi simte în sufletul său de om credincios, având o temeinică pregătire teologică.
Tânărul teolog şi-a îmbogăţit mintea cu cunoştinţele teologice dar nu a lăsat-o să hălăduiască spre teorii deşarte ci a încălzit-o cu credinţa, îndrumându-o să privească la binefacerile şi voia lui Dumnezeu arătate prin sfinţii Săi pe pământ, între aceştia aflându-se şi Sfântul Mare Mucenic loan cel Nou de la Suceava.
Ce ne făgăduieşte Hristos? Pe de o parte  Împărăţia care se dobândeşte prin sacrificiu, prin cruce, iar pe de altă parte ne arată că „jugul Lui este bun şi că povara Lui este uşoară” (Matei, 11, 29-30). Iar povara usoara şi blândetea jugului nu
s-au revelat mai pregnant decât prin mărturia martirului care până la moarte s-a hrănit prin cuvântul lui Hristos, moartea devenind mai dulce decât traiul împărătesc, iar bucuria vieţii de după moarte realizând supremaţia asupra precarităţii traiului pământesc[1].
Mucenicul originar din sud-vestul Asiei Mici (Trabzon-ul de astăzi), purtător al numelui celui mai răspândit de pe întinderea pământului – Ioan – cunoscut în sinaxare şi în istoria Bisericii sub numele de „cel Nou de la Suceava”, a sfinţit cuprinsul Moldovei atât prin mărturisirea nezdruncinată şi încununată de moarte martirică la gurile Nistrului, în vechea Cetate Albă, cât şi prin prezenţa binecuvântată a sfintelor sale moaşte în vechea capitală de la Suceava. Jumătatea de mileniu de când Suceava îl păstrează şi îl sărbătoreşte, constituie tot atât timp dăruitor de minuni şi adunate în alese momente ale bucuriei închinării la racla sfinţitoare.
A iubit Sfântul Ioan viaţa aceasta, a iubit-o frumos, preţuind-o, chibzuind în privinţa ei. În acelaşi timp însă, a trăit dragostea de nespus în veşnicia bucuriei de a fi cu Hristos, gândind la măreţia de a se fi jertfit pentru Hristos prin dăruirea netăgăduită a întregii sale vieţi, o viaţă asemănătoare îngerilor încă din fragedă vârstă.
Pe bună dreptate mărturiseşte Peter Brown: „Filosofii şi oratorii au căzut în uitare, masele mici nici nu cunosc numele împăraţilor şi ale generalilor lor, dar toată lumea ştie numele martirului mai bine decât pe cele ale prietenilor intimi.”[2].
Aşa, prietenia intimă (γνήοιος φιλος) a Sfântului Ioan cu Hristos a constituit model de apropiere şi reîntâlnire cu bucuria cunoaşterii şi a simţirii lui Hristos prin trăirea sprijinului Sfântului din inima cetăţii Sucevei.
Întâlnirea cu Sfântul Ioan prilejuieşte permanent minuni. Minuni pe lângă care trecem adeseori fără să le vedem – aşa cum spunea părintele stareţ al mănăstirii ce adăposteşte moaştele sfântului din Suceava. S-au întâlnit cu Sfântul Ioan oameni simpli şi oameni aleşi din vremurile trecute. Se adună astăzi în preajma sfinţeniei sale spre a gusta din mângâierile sale oameni de toate vârstele şi vor cuprinde binecuvântarea sfântului de la Suceava atât cât se vor arăta înaintea lui suflete sincere spre a fi mângâiate, câştigate şi mântuite.
Puţine rămăşiţe trupeşti adăposteşte frumoasa raclă a Sfântului Ioan, dar mari daruri duhovniceşti şi bogăţii nelumeşti adună urbea Sucevei prin ocrotitorul ei cel sfânt. Marile călătorii ale negustorului Ioan pe valurile Mării Negre au transferat în Bucovina marea bucurie de a îngriji cu deosebită preţuire moaştele marelui mucenic. Nu întâmplător rostim în Acatist: „Împodobite fiind cu harul a tot felul de minuni cinstitele şi sfintele tale moaşte, mucenice al lui Hristos, vrednicule de laudă, toţi credincioşii le cinstesc şi le sărută. Pentru aceea, tu având îndrăzneală către Dumnezeu, Stăpânul tuturor, mijloceşti acestora de la Dânsul în viaţa aceasta sănătate trupească şi în cea viitoare mântuire sufletească, cântând lui Dumnezeu: Aliluia.”
Să nu dăm gândului odihnă până nu se vor împlini toate!
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments