Marii credincioşi versus marii atei ai României.9 min read

Adevărul vă propune să aflaţi poveştile celor mai credincioşi, dar şi a celor mai necredincioşi români, de la duhovnici căutaţi de oameni din toate colţurile lumii, până la Nicolae Ceauşescu, dictatorul care îi făcea pe locuitorii României să se roage în secret.

Nicolae Ceauşescu, cel mai necredincios dintre români. A condus un „imperiu al lui Satana“
Conducătorul comunist Nicolae Ceauşescu şi-a împrăştiat veninul peste tot ce înseamnă biserică şi slujitori ai Domnului. Biserici închise, preoţi închişi, copii batjocoriţi la şcoală, oameni care se rugau în secret, aşa arăta România condusă de un ateu convins, Nicolae Ceauşescu. Viata oamenilor gravita în jurul bisericii şi trebuia distrusă.
„Nicolae Ceauşecu a avut o minte diabolică, care şi-a pus în sluba răului toată capacitatea sa“, mărturiseşte preotul bucureştean Vasile Gavrilă.
Cei mai mulţi dintre români îşi aduc aminte cu oroare de perioada comunistă, de toate interdicţiile şi umilinţele la care oamenii erau supuşi, însă cea mai mare victimă a regimului lui Ceauşescu a fost Biserica.
Spre aducere aminte în Săptămâna Luminată.
 Arsenie Papacioc, duhovnicul de la malul mării.
Cel mai însemnat duhovnic din sud-estul ţării a fost părintele Arsenie Papacioc, icoană pentru credincioşii care îl căutau din orice colţ al lumii s-ar fi aflat.
În chilia lui de la Mănăstirea Techirghiol, unde slujea din 1976, preotul primea zilnic zeci de oameni care veneau să se confeseze şi să-i asculte sfaturile. Trecerea sa în nefiinţă, în iulie 2011, a întristat suflarea de credincioşi cărora duhovnicul le adusese alinare
Preotul Ion Negoiţă, duhovnicul tuturor ialomiţenilor
Dacă ar fi mai trăit, anul acesta, în luna iunie, părintele Ion Negoiţă de la Cosâmbeşti, ar fi împlinit un secol de viaţă. Cuvintele şi învăţăturile sale cu mare încărcătură spirituală au rămas însă în inimile tuturor.
Născut în colbul Bărăganului, preotul Ion Negoiţă de la Cosâmbeşti a învăţat de mic ce înseamnă dragostea pentru credinţă şi pentru Dumnezeu.
Deşi familia a încercat să-l pregătească pentru o altă profesie, o minune a făcut ca tânărul, la vremea respectivă, să ajungă să înveţe despre dreapta credinţă, urmând apoi s-o propovăduiască tuturor.
Mereu i-a învăţat pe cei cărora le-a fost duhovnic faptul că dacă vrei să reuşeşti în viaţă „niciodată să nu te laşi bătut şi, cu gând bun la Dumnezeu, să izbăveşti în tot ce ţi-ai propus“.
Preotul Costică Popa, teologul care este pentru deconspirarea colaboratorilor din rândul clerului: „Unii preoţi şi-au vândut sufletul diavolului”
Şi-a construit întreaga carieră de slujitor al bisericii pe dragostea de semeni şi iubirea de Dumnezeu, deşi a fost urmărit de Securitate.
Într-o comunitate, preotul este părintele spiritual care concentrează întreaga activitate religioasă şi morală a parohiei pe care o păstoreşte.
Un astfel de preot înzestrat cu har de la Dumnezeu este şi părintele Costică Popa, slujitor al Bisericii „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena”, cunoscută şi sub denumirea de Capela Militară.
Chemarea către această misiune de a-L sluji pe Dumnezeu a avut-o din copilărie, tatăl său fiind cântăreţ bisericesc.
Părintele Gherontie Puiu, duhovnicul care s-a ascuns zece ani în peşteră, de comunişti. Maica Domnului i-a arătat unde să ridice Mănăstirea Caraiman
Unul dintre cei mai mari duhovnici ai zilelor noastre, părintele Gherontie Puiu a fost închis în lagărul de la Periprava, din cauza prigoanei comuniste, a petrecut zece ani într-o grotă din Bucegi, ca un sihastru, şi a fost însoţit, de-a lungul vieţii pline de credinţă, de Maica Domnului, care i s-a arătat în viziuni
O viaţă ca nici o alta, plină de miracole şi credinţă, a fost ceea ce i-a rezervat Dumnezeu părintelui Gherontie Puiu. La naştere, după ce mama murise în chinurile facerii, copilul, despre care s-a crezut că nu mai trăieşte, a fost aruncat de moaşe pe malul unei ape. A fost găsit de o localnică şi luat acasă, într-o localitate din apropierea Paşcaniului.
În copilărie i se arată pentru prima dată Maica Domnului care îi spune că fiul cel mare al familiei Puiu, care îl adoptase, va sta mulţi ani prizonier de front, o viziune care s-a adeverit.
Povestea sfântului Andrei Şaguna, ierarhul trimis de Dumnezeu în mijlocul românilor ortodocşi din Ardeal
Considerat de mulţi drept cel mai de seamă ierarh pe care l-a avut biserica românească în decursul istoriei sale, fostul mitropolit al Ardealului a fost canonizat în anul 2011 la Sibiu în prezenţa a numeroşi demnitari, înalte feţe bisericeşti şi mii de credincioşi.
Născut la Miskolc, în Ungaria, în 20 ianuarie 1808, Andrei Şaguna urmează liceul din Pesta şi apoi, la Universitatea din acel oraş, face studii de filosofie şi drept. Pleacă apoi la Vârşeţ, în banatul sârbesc de astăzi, şi urmează seminarul teologic după care ajunge la mânăstirea Hopovo, unde este călugărit în 1833. Timp de 13 ani a activat în cadrul mitropoliei din Karlovitz, ca secretar, consilier mitropolitan, profesor de seminar şi egumen la patru mânăstiri sârbeşti.
Arhimandritul Ioachim Pârvulescu, stareţul Mănăstirii Lainici: „Un om care are posibilităţi şi face fapte foarte mari şi se mândreşte cu ele pierde”
Stareţul Mănăstirii Lainici, arhimandritul Ioachim Pârvulescu, a realizat o paralelă între întâmplările biblice şi faptele din timpul nostru.
Smerenia este cea mai mare virtute, iar răstignirea lui Iisus demonstrează răutatea omenească. „Atunci când omul a ajuns să-l răstignească pe Domnul Iisus, chiar pe cruce, pe elementul cel mai groaznic de tortură, se poate vedea unde poate ajunge răutatea omenească.
Gestul Mântuitorului de a spăla picioarele demonstrează că cel care vrea să fie mare trebuie să fie slugă tuturor. Acest lucru este foarte greu de înţeles, atât pentru omul de acum 2000 de ani, cât şi pentru omul de astăzi. Eşti mare, cu cât de socoteşti că eşti mic.  Dar dacă tu te crezi mare şi te supradimensionezi , înaintea oamenilor scazi…”
Părintele Rafail Noica, sihastrul din Apuseni
Părintele Rafail Noica, fiul marelui filosof român, Constantin Noica, este recunoscut drept unul dintre cei mai mari duhovnici români în viaţă. Locuieşte retras de 20 de ani la o mănăstire din Munţii Apuseni, în satul Lăzeşti, comuna Albac. Este cunoscut şi sub titulatura de ieromonahul de la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezatorul, ţinutul Maldon, Essex, din Anglia.
La vârsta de doar 13 ani, cu scopul primirii unei educaţii mai alese, mama sa l-a luat cu ea în Anglia, ţară ei de origine. Aici s-a alăturat mai întâi anglicanilor, însă aici a rămas prea mult timp.
După cum el însuşi spunea, în mărturiile sale, “atmosfera de la anglicani era foarte sărăcăcioasă, foarte rece, plicticoasă chiar. Nu în sensul că te-ar apucă căscatul în biserică, ci în sensul că nu te hrănea cu nimic”.
Episcopul Ioan Mihălţan, iubit de tineri,  seminarişti, studenţi, preoţi şi călugări
Episcopul Ioan Mihălţan a fost cel de-al cincilea păstor al Episcopiei Oradei, Bihorului şi Sălajului şi a preluat conducerea în anul 1992, după trecerea la cele veşnice a episcopului Vasile Coman. În timpul anilor de studenţie tănăărul Ioan Mihălţan s-a dovedit a fi preocupat foarte mult de viaţa morală, arătându-se interesat de vieţile sfintilor.
La început de drum în slujirea preotească a fost preocupat de problemele duhovniceşti, dar s-a confruntat şi cu atitudinea ostilă a activiştilor de partid şi a primarilor comunişti, care nu aveau nici un respect faţă de Biserica, ci dimpotrivă ură şi dispreţ.
0 preocupare de căpetenie a preotului Ioan Miălţan a fost săvârsirea sfintelor slujbe zilnic, dar şi catehizarea copiilor şi a tinerilor, fapt ce nu era uşor de îndeplinit în cadrul social a vremurilor de restrişte ale regimului comunist.
Preotul pe care credinţa l-a costat viaţa. A refuzat să se lepede de religia sa şi a sfârşit în închisoarea din Aiud.
Preotul sălăjean Ilie Borz a decis că moartea e preferabilă lepădării de credinţă. A refuzat să cedeze ameninţărilor Securităţii şi a predicat ani de zile în clandestinitate, motiv pentru care regimul de la acea vreme a decis să îl reducă la tăcere închizându-l mai întâi la Jilava, iar apoi la Aiud, unde a murit, oficial, în urma unui atac de cord. Martorii spun, însă, că moartea lui a survenit, în urma unei injecţii făcute de medicul închisorii.
Potrivit istoricului Marin Pop, cercetător ştiinţific în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, Ilie Borz s-a născut într-o familie de ţărani în satul sălăjean Marin. Primele şapte clase le-a urmat la şcoala din comuna Marin după care şi-a continuat studiile liceale între 1932-1935 la liceul « Samuil Vulcan » din Beiuş.
Primul cardinal al românilor: „Lupta mea s-a sfârşit, a voastră continuă”. Lui Iuliu Hossu i se datorează importanţa pelerinajului de la Nicula.
Iuliu Hossu este una dintre personalităţile româneşti al cărui nume te face să te înclini. Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, a citit Proclamaţia Unirii Transilvaniei cu Regatul, la Alba Iulia, în 1918. A luptat pentru drepturile credincioşilor greco-catolici din Ardeal, a fost prigonit de comunişti şi închis în temniţa de la Sighet.
Pentru faptele sale şi bunătatea despre care cei care l-au cunoscut vorbesc, Papa îl numeşte cardinal devenind astfel primul cardinal al românilor.
La acest material au participat Mădălina Mihalache, Sinziana Ionescu, Mădălin Sofronie, Borcea Ştefan, Dana Mihai, Ramona Găină, Alin Ion, Dorin Timonea, Florina Barbu, Olimpia Man, Florina Pop.
sursa:ziarul Adevarul.
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments