„Iadul şi pierzarea descoperite sunt înaintea Domnului: cu
atât mai mult inimile fiilor oamenilor” (Pilde 15,11).
Iar păcătosul se tot gândeşte că nimeni nu îl vede şi, ascunzându-se de ochii oamenilor prin
întunericul nopţii sau pustietatea locului, socoate că nu e zărit de nimeni.
Ochiul lui Dumnezeu a văzut tot; îngerul păzitor şi conştiinţa au fost
martori. Vei merge cândva la judecată şi atunci, toate cele ascunse se vor vădi; martori ce nu pot fi mituiţi vor sta de faţă şi vei rămâne fără cuvânt.
Osânda va rămâne de neschimbat. Un singur mijloc poate abate acest
sfârşit de neînlăturat: pocăinţa. Uşa spre ea este deschisă.
Grăbeşte-te să intri până n-a sunat ceasul care te izbeşte când nu te aştepţi, curmând şi pacatele tale,dimpreuna cu orice nadejde de a afla mila.
Sf.Teofan Zavoratul
