ei văd pe cei răi şi pe cei buni” (Pilde 15, 3).
O, de şi-ar aminti pururea de asta făptura înţelegătoare!
Atunci nu numai că nu ar îndrăzni să-şi facă de
cap pe faţă şi să se dedea netrebniciilor trupeşti, ci nici lăuntric, în
gândurile minţii sale şi în mişcările inimii sale n-ar îngădui nici un lucru
neplăcut lui Dumnezeu. Ar sta atunci cum stă un ostaş aflat pe front
înaintea împăratului, cu toată luarea-aminte şi asprimea faţă de sine
însuşi, pentru a nu se arăta necunoscător al regulamentului şi a nu avea
de suferit mânia şi pedeapsa împărătească. Pentru noi, regulamentul sunt
poruncile lui Dumnezeu, care arată şi felul de gânduri care se cuvine, şi
felul de simţăminte şi stări sufleteşti pe care trebuie să-1 avem; întru toate
acestea trebuie să ne arătăm în bună regulă.
CategoriiSf Teofan Zavoratul