Pr,CLEOPA -Duhovnicul nostru5 min read

Unul din cei mai mari duhovnici pe care i-a dat neamul românesc, vrednicul de pomenire Părintele Arhimandrit Cleopa Ilie, a văzut lumina zilei în comuna Suliţa, din judeţul Botoşani, în urmă cu 101 ani,  la 10 aprilie, într-o familie de ţărani credincioşi, Alexandru şi Ana Ilie. Aceştia au avut zece copii, din care cinci au îmbrăţişat viaţa călugărească. Marele duhovnic de la Mănăstirea Sihăstria a schimbat viaţa multor credincioşi care, cu smerenie, speranţă şi credinţă nestrămutată în Dumnezeu, au venit să-i ceară sfatul, descărcându-şi sufletul şi primind poveţe călăuzitoare ori ascultându-i cuvântul blând, rostit în faţa Sfântului Altar la praznice, duminici sau în rânduiala săptămânii. 

Despre Părintele Cleopa, vrednicul de pomenire Avva Petroniu Tănase, la rându-i mare duhovnic, Stareţ al Schitului Prodromu (din Sfântul Munte Athos), trecut la Domnul în urmă cu doi ani, nota în lucrarea “Icoane smerite din Sfânta Ortodoxie românească”: “Era cunoscut nu numai în
ţările ortodoxe, ci în toată lumea creştină. Străinii, îndeosebi ortodocşii, când veneau în România, nu se putea să nu treacă pe la Sihăstria ca să-l vadă pe Părintele Cleopa. Ierarhi, teologi, intelectuali, monahi şi oameni simpli treceau pe la Părintele Cleopa şi toţi plecau folosiţi de chipul cuvios şi sfătos al Părintelui, de cuvântul său duhovnicesc care îi mângâia pe cei tineri dar, mai ales, îi uşura de povara sufletească a păcatelor prin sfânta spovedanie”. Despre viaţa Părintelui Cleopa, Avva Petroniu Tănase spunea: “Duhovnicul Paisie de la schitul Cozancea, cunoscut al familie, îl va îndruma pe tânărul Constantin, că aşa îi era numele de botez, spre viaţa călugărească din Mănăstirea Sihăstria, unde va merge în anul 1929, iar în anul 1937 va primi tunderea monahală, luând numele de Cleopa. În vremea aceea, Sihăstria era un schit modest (…) Dar avea un stareţ vrednic, Schimonahul Ioanichie Moroi. (…) În Sihăstria, după un timp de osteneală în ascultările obşteşti, tânărul monah Cleopa a fost rânduit cioban la stâna schitului, ascultare pe care a îndeplinit-o vreme de 6 ani. În liniştea şi în frumuseţile naturale, unde îşi păştea oile, pe lângă treburile ciobăneşti, Părintelui Cleopa îi erau nelipsite scrieri duhovniceşti – Vieţile Sfinţilor, Patericul, Scara Sfântului Ioan Scărarul, ş.a, pe care le-a citit şi răscitit de multe ori; şi, fiind înzestrat de Dumnezeu cu o memorie excepţională, le ştia aproape pe de rost. Şi nu numai că le ştia, dar avea şi acest dar de a le povesti frumos şi altora, nu numai ca la carte, ci ca şi cum el însuşi ar fi trăit acele vremi. Astfel s-a făcut cunoscut tuturor celor din obşte, iar când stareţul Ioanichie a murit, el a fost ales de toată frăţimea ca stareţ la Sihăstria. A fost îndată hirotonit preot şi duhovnic al obştii, ascultare pe care a avut-o până la moarte, timp de 60 de ani. (…) În timpul prigoanei comuniste, când mulţi monahi au fost izgoniţi din mănăstiri, Părintele Cleopa a stat o vreme, între anii 1955-1964, ascuns prin pădurile nesfârşite din preajma Sihăstriei sau prin casele unor credincioşi devotaţi. Revenind în obşte în 1964, Părintele Cleopa şi-a continuat lucrarea sa de povăţuire a monahilor din obşte şi al credincioşilor care-l asaltau”. 

Un excepţional portret al marelui duhovnic a fost conturat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel: “Purtător al harului Duhului Sfânt, Părintele Cleopa a răspuns chemării lui Dumnezeu la misiune într-un mod înţelept. El a devenit un misionar statornic în chilie, arătând într-un fel minunat cum poate cineva să aducă lumea la Dumnezeu, să schimbe vieţi, să vindece răni, să hrănească suflete, nu cutreierând lumea, nu bătând din uşă în uşă, ci deschizând cu dragoste părintească uşa chiliei sale şi ajutând pe fiecare păcătos să-şi deschidă propriul său suflet în spovedanie pentru a se întâlni cu iubirea milostivă şi vindecătoare a lui Dumnezeu pentru oameni. (…) În perioada zbuciumată a prigoanei împotriva Bisericii, Părintele Cleopa a răspuns la chemarea patriarhului Justinian, care i-a cerut să lucreze pentru călăuzirea vieţii monahale româneşti pe calea Sfintei Tradiţii a Bisericii.”

Părintele Arhimandrit Cleopa Ilie ne-a lăsat multe cărţi de învăţătură creştină, între care se află şi “Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţi de peste an”, al căror cuvânt înainte stârneşte emoţie şi luare-aminte chiar şi în cazul unei inimi împietrite. “Scopul acestor învăţături patristice este mai întâi acela de a populariza pe Sfinţii Părinţi în rândul credincioşilor, despre care ei ştiu atât de puţin. Apoi, de a-i hrăni duhovniceşte cu sfaturi autentice de la Sfinţii Părinţi, care se bucură de o nenontestată autoritate morală în Biserica Ortodoxă. Al treilea scop  este gândul de a pune prin aceasta la îndemâna preoţilor noştri învăţături patristice de primă importanţă pentru misiune, gata alese, pentru a fi folosite după dorinţă, fie în cadrul unor predici, fie în mod liber, de la caz la caz. (…) Prin aceasta am dorit să dau şi eu o mână de ajutor preoţilor iubitori de Hristos, care fac misiune evanghelică şi se ostenesc pentru apărarea dreptei credinţe şi mântuirea credincioşilor ce li s-au încredinţat. De aceea, rog pe preoţii şi pe credincioşii care vor citi şi asculta aceste predici să nu mă uite pe mine nevrednicul la sfintele lor rugăciuni. Căci şi eu, de multe ori am lăsat pravila cea cuvenită călugărului la chilie şi chiar la sfânta biserică şi am zăbovit a scrie aceste modeste predici, socotind că vor fi de folos credincioşilor noştri şi că rugăciunile lor se vor completa cu lipsurile mele” .

(preluat din Jurnalul Nationa)

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments