Dusmanii FECIOAREI MARIA(postarea 2)11 min de citit

APĂRAREA BISERICII CONTRA DEFĂIMĂTORILOR SF. FECIOARE

Începem cu spulberarea ultimei acuzări, anume aceea că doctrina despre naşterea supranaturalăa lui Iisus datează numai din sec. al V- lea.
Iată ce au răspuns şi ce au învăţat părinţii bisericii înainte de sec. V.
Sf. Grigorie de Nazianz (sec. IV) scrie : „Dacă cineva tăgăduieşte că Maria
este Maica lui Dumnezeu, săfie anatema ca un eretic.“ (Scris. către Cleoniu),
sec. IV.
Sf. Vasile cel Mare numeşte pe Maria : „Născătoare de Dumnezeu.“ (Hom. 25).
Sf. Ilariu de Pictaviu (sec. III). „Dumnezeu s-a făcut om din fecioara Maria, când
a fost plinirea vremii, aşa că în acelaşi timp era şi Dumnezeu şi om“.
În sec. II, Tertulian scrie : „Înainte de toate trebuie săglorificăm raţiunea,
pentru care Fiul lui Dumnezeu s-a născut dintr – o fecioară.“ (De Carne VI. 17).
Sf. Irineu din sec. II, care era episcop în Lion şi care fusese învăţat chiar de
discipolii Mântuitorului, scrie în cartea III contra ereziilor :
„Acela chiar, care
s- a născut din Dumnezeul Tatăl şi nu altul, s- a născut şi
din Fecioara Maria.
Scrierile sfinte ne mărturisesc de ambele sale naşteri : Fiul lui Dumnezeu,
Domnul nostru, este în acelaşi timp Cuvântul lui Dumnezeu şi Fiul Omului“.
Chiar din sec. I avem mărturii.
Sf. Iustin Martirul şi filozoful în Dialogul cu Trifon spune : „Iisus fu mai întâi Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu el însuşi ; şi s- a născut om din Fecioarăavând trup şi supus ca şi noi la legea durerii“.
ŞSf. Ignatiu Martirul , în epistola către Efeseni scrie : Dumnezeul nostru Iisus Hristos a fost purtat în pântece de Maria .
Iata cum avem martori chiar din primul secol despre felul cum era privită Fecioara Maria.
Şi când înşişi urmaşii Sf. Apostoli mărturisesc limpede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu şi s- a făcut om din Fecioara Maria, atunci cum îndrăznesc anumiţinamici, ca Labanca de care am pomenit în capitolul precedent, săspună căla început Iisus a fost privit ca simplu om şi Maria ca simplă femeie ?
*************************************************************************************
Să vedem acum cum a răspuns biserica la erezia lui Nestorie şi la cele anterioare lui.

Cel dintâi dintre Sf. părinţi ai bisericii, care s- a ridicat contra lui Nestorie a fost Sf. Ciril, episcopul Alexandriei. El a scris cele 72 anatematisme, din care cea dintâi sună aşa :
„Dacă cineva refuzăsă mărturisească că Emanuel este într – adevăDumnezeu ; şi căprin urmare Sfânta Fecioarăeste Maica lui Dumnezeu, fiindcă ea a născut după trup pe Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, acela săfie anatema.“
În celelalte anatematisme recunoaşte că Fecioara Maria a fost înălţată la demnitatea extraordinară şi incomparabilă de Mamă a Creatorului .
Învăţătura sa a fost apoi dezbătută şi definităsolemn în diferite sinoade ale bisericii.

În special s- a convocat sinodul al III- lea ecumenic de la Efes în anul 431, care a condamnat erezia lui Nestorie şi a aprobat prima anatematismăa lui Ciril.
Sinodul a lămurit, căîntrucât la naşterea unui om nu se spune de o femeie că naşte numai un corp, ci un om întreg, căci din momentul conceperii corpul este unit cu sufletul ; tot aşa şi Fecioara Maria merităsă fie numită „Născătoare de Dumnezeu“ şi nu numai „Născătoare de Hristos“ cum zice
Nestorie, căci în momentul naşterii natura dumnezeiască a Mântuitorului era strâns unită cu cea omenească.

De asemenea sinodul IV ecumenic de la Calcedon (451) şi al V- lea de la Constantinopol (553). Anatema 6- a datăde acest sinod este aceasta : „Dacă cineva zice că sfânta, mărita şi pururea Fecioară Maria se numeşte Născătoare de Dumnezeu, nu în sensul adevărat al cuvântului, ci numai în sens impropriu ; sau dacă cineva o numeşte într – un astfel de sens relativ, încât să spună căs- a născut din ea un simplu om şi nu Cuvântul lui Dumnezeu care sa întrupat în ea ; sau că din cauza omului născut din Maria aceasta şi- a atribuit naşterea lui Dumnezeu Cuvântul, unit cu acest om ; sau dacă cineva defăimeazăsinodul din Calcedon, zicând căacel sinod a numit pe Fecioara,
Maica lui Dumnezeu, în sensul defăimător al ereticului Teodor (de Mopsuestia, învăţătorul lui Nestorie) ; sau dacăcineva numeşte pe Maria mama omului sau mama lui Hristos, înţelegând căHristos nu este Dumnezeu ; în fine dacăcineva nu o mărturiseşte ca Născătoare de Dumnezeu în sensul adevărat al cuvântului şi cu tot dreptul, fiindcă Cuvântul lui Dumnezeu, născut din Tatăl mai înainte de toţi vecii, s- a întrupat în ea în ultimul timp, şi cănumai în sensul acesta a recunoscut – o sinodul de la Calcedon ca adevărata Maica lui Dumnezeu ; unul ca acela să fie anatema.“ .

Ereziilor protestante le raspunde biserica printr-un sinod tinut la Iasi in 1642:
 prin urmare pe pământ românesc şi cu o carte românească :
Mărturisirea ortodoxăfăcutăde fiul de domn, Petre Movilă, ajuns Mitropolit
al Chievului.
Sinodul, la care au luat parte reprezentanţi ai tuturor bisericilor ortodoxe, după oarecare modificări, îşi însuşeşte cartea, care şi azi a rămas normativăîn biserica ortodoxă.

În această carte, iată ce se spune :

Întreb. 37 : „Care este articolul 3 al simbolului credinţei ?“

Răsp. „Carele pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S- a pogorât din ceruri şi S- a întrupat de la Duhul sfânt şi din Maria Fecioarăşi s- a făcut om.“

Întreb. 38 : „Ce învaţăacest articol al credinţei ?“

Răsp . „Învaţă patru lucruri : Întâi, că pentru mântuirea noastră Fiul lui Dumnezeu S- a pogorât din ceruri, dupăfăgăduinţa sa, în pântecele Preacuratei Fecioarei Maria, după cum El despre Sine Însuşi zice : «Nimenea nu s- a suit la cer fărănumai Cel ce s- a pogorât din cer, Fiul omului.» Deci S- a pogorât din cer fărăschimbarea locului, deoarece ca Dumnezeu, se aflăpretutindenea ştoate le umple ; ci pentru căaşa a plăcut mărirei Sale săSe smerească pe Sine,
luând omenirea.
 Al doilea, acest articol învaţăcă Domnul nostru Iisus Hristos a luat omenirea adevărată, iar nu părutăsau închipuită. Şi trupul lui S- a urzit în pântecele Preafericitei Fecioare atunci, când aceasta a răspuns către Arhanghelul şi a zis : «Iatăroaba Domnului, fie mie dupăcuvântul tău.»
Atunci, numaidecât s- a făcut om desăvârşit cu toate părţile sale şi cu suflet cuvântător, unite cu Dumnezeirea. Şi în una şi aceeaşi faţă era El Dumnezeu adevărat şi om adevărat. Iar neîntinata Fecioarăa fost cunoscută Născătoare de Dumnezeu, după cum a zis Elisabeta către dânsa : «De unde mie aceasta, ca să vie Maica Domnului meu la mine ?» Trebuie încă, să mai ştim că nici
Dumnezeirea nu s- a schimbat în omenire şi nici omenirea în Dumnezeire, ci fiecare fire a rămas desăvârşităîntr – o faţă cu toate însuşirile ei, afarăde păcat în ce priveşte omenirea.“

Întreb. 39 : „Al treilea, ce învaţă acest articol al credinţei ?“

Răsp. „Căîntruparea lui Hristos s- a făcut prin împreună – lucrarea Sfântului Duh. De aceea, precum Fecioara era fecioarăînainte de zămislire, aşa a rămas fecioară în zămislire şi după zămislire şi chiar la naştere ; fiindcă Cel ce S- a născut dintr – însa a păstrat nevătămată pecetea fecioriei sale. De aceea şi după naştere ea este fecioarăîn veacuri nesfârşite.

Întreb. 40 : „Ce mai învaţăacest articol ?“

Răsp. „Despre Precurata FecioarăNăscătoare de Dumnezeu, Maria. Fiindcăeas- a învrednicit de a îndeplini o aşa de mare taină, toţi ortodocşii sunt datori să o slăveascădupă cuviinţăşi să o cinsteascăca pe Maica Domnului nostru Iisus Hristos sau mai bine zicând, ca pe Născătoarea de Dumnezeu. Pentru aceasta, biserica i- a făcut cântare alcătuită din cuvintele Arhanghelului şi ale sfintei Elisabeta mai adăugând şi ea câteva în chipul acesta : „Născătoare de
Dumnezeu, Fecioară, bucură– te cea plină de dar, Mărie, Domnul este cu tine.
Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău ; că
ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre“.

Întreb. 47 : „Ce trebuie săînţelegem prin aceastăcântare ?“

Răsp. Întâi trebuie săcredem, că această cântare îşi are începutul şi obârşia ei
de la Însuşi Dumnezeu ; şi s- a adus pe pământ la oameni de către Arhanghel.
În adevăr, Arhanghelul n- ar fi îndrăznit spune, dacă Dumnezeu nu ar fi
poruncit. Iar cuvintele pe care le- a grăit sfânta Elisabeta, erau zise de la Sfântul Duh, cum se adevereşte din cuvintele Evanghelistului ce zice : „Şi s- a umplut de Duh Sfânt Elisabeta şi a strigat cu glas mare şi a zis : Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău“ (Luca I 41).
Cuvintele, ce le- a adăugat Biserica, de asemenea sunt de la Sfântul Duh. Iar Biserica însăşi cu puterea ce are, porunceşte să slăvim foarte des pe Fecioară cu această cântare în timpul rugăciunii.

Întreb. 42 : „Ce învăţătură se aflăîn această cântare ?“

Răsp. „În aceastăcântare, se află aducerea aminte de întruparea Fiului lui
Dumnezeu şi de binefacerile, ce El ne- a dat printr – însa. Pe lângăacestea, în ea ni se dă şi învăţătura, căanume Cuvântul lui Dumnezeu, Cel fără de început, pogorându – se din cer n- a adus trup cu Sine, ci l- a luat în pântecele Prea Sfintei Fecioare, din prea curatele sale sângiuiri, prin împreunălucrarea Sfântului Duh şi S- a născut dintr – însa, ca din adevărata lui mamă. Aşa cum adevărat trebuie săcredem. 
Iar pe cei ce zic, căa adus din cer trupul ce l- a purtat şi l- a trecut prin sfânta Fecioară ca printr – un canal, Biserica i- a judecat de eretici şi i- a osândit. Tot aceastăcântare, ne învaţă să numim pe sfânta Fecioară, Născătoare de Dumnezeu dupăomenire ; şi căHristos Cel ce S- a
născut dintr – însa este Dumnezeu desăvârşit şi om desăvârşit. 

Această cântare numind pe Fecioara cu numele de cea plinăde dar, învaţă apoi că ea este
părtaşăharului dumnezeiesc mai mult decât orice altăfăptură, fiindcă este
maica lui Dumnezeu. 

Pentru aceasta, Biserica o înalţămai presus de Heruvimi şi Serafimi. Ea este acum mai întâi decât toate cetele îngereşti, stând de- a dreapta Fiului său în toatăcinstea şi mărirea, după cum zice Psalmistul :
«Stătut – a împărăteasa de- a dreapta Ta în veşmânt aurit îmbrăcată, prea înfrumuseţată». Pe această cântare fiecare creştin ortodox trebuie sărostească cu evlavie, cerând mijlocirea Fecioarei ; cămult poate rugăciunea Maicii spre îmblânzirea Fiului. Şi cine voieşte săfie cu evlavie către dânsa, să citească cântarea Acatistului şi Paraclisele şi celelalte cântări ale bisericii
făcute spre lauda ei.“
……………………………………
Acestea sunt cuvintele pe care biserica a socotit cătrebuie să le rostească împotriva oricăror învăţători rătăciţi şi oricăror defăimători ai sfintei Fecioare Maria.
Din 1642 şi pânăastăzi, nu s- a mai rostit în mod oficial niciodată ; fiindcănici
nu a mai avut în faţă alţi duşmani decât diferitele, şi nenumăratele secte ale
aceluiaşi protestantism.

(continuarea …maine)
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments