Dusmanii FECIOAREI MARIA(3)9 min de citit

CE NE SPUNE SF. SCRIPTURĂ ?
Dar, hotărât lucru, între noi şi protestanţi dureazăun proces vechi.
Şi acest proces este pornit pe principiul izvoarelor de credinţă. Adică noi credem şi mărturisim că două sunt izvoarele din care ne tragem credinţnoastră : Sf. Scripturăşi Sf. Tradiţiune.
Protestanţii însănu vor să recunoască decât un singur izvor : Sf. Scriptură.
Dar adevărul este de partea noastră fiindcăavem atâtea motive, dintre care cel mai însemnat este, ca  însasi  Sf. Scriptura ne marturisete că nu tot ce a învăţat Mântuitorul s- a scris, ci numai o infimăparte (Ioan 21, 25).
Totuşi, săadmitem că adevărul ar fi de partea protestanţilor şi căn- am avea alt izvor de credinţă decât Sf. Scriptură.
Şi atunci ne întrebăm : Oare dogma aceasta a Fecioriei Sf. Marii nu se găseşte în Noul Testament ?
Dacă nu se va găsi atunci vom da dreptate protestanţilor ; iar dacă se va găsi atunci le vom astupa gura pentru totdeauna.

Să cercetăm dar Sf. Scriptură.
******************************
Iată ce găsim în Sf. Ev. Luca (I. 26). „Iar în a şasea lună (după ce se arătase lui Zaharia) îngerul Gavriil trimis fu de Dumnezeu într – un oraşdin Galileea, numit Nazaret, către o fecioarălogodită cu
un bărbat, care se chema Iosif, din casa lui David ; iar numele fecioarei era Maria.
Şi intrând îngerul la ea a grăit ;
«Bucură– te ceea ce eşti plină de dar. Domnul este cu tine. Binecuvântatăeşti tu între femei.» Ci ea, văzându – l s- a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine, ce fel de închinăciune poate săfie aceasta. Dar îngerul îi zise : «Nu te teme, Marie ; căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei zămisli în sânul tău şi vei naşte un fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi fiul celui Prea Înalt se va chema şi Domnul Dumnezeu îi va da lui tronul părintelui său David. Şi va împărăţi peste casa lui Iacob în veci şi împărăţia lui nu va avea sfârşit.» Atunci Maria zise către înger : «Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat ?»
Ci răspunzând îngerul grăi : «Duhul Sfânt va pogorî peste tine şi puterea celui Prea Înalt te va umbri ; pentru aceea şi sfântul care se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema. Şi iatăElisabeta, rudenia ta a zămislit şi ea fecior la bătrâneţe, şi luna aceasta este luna a şasea pentru ea, cea zisă stearpă. Căla Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă. Zis- a atunci Maria : Iatăroaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău.» Şi îngerul plecat – a de la ea.“
*******************************************************************************************
Am dori să ştim ce fac protestanţii, când citesc această pagină! Nu cumva sar peste ea !? Şi totuşi este cel mai sublim pasagiu, în care se vede curăţia trupească şi sufletească a Fecioarei Maria şi cele mai frumoase cuvinte ce se pot auzi pentru glorificarea unei fecioare.
Din cuvintele de mai sus şi îndeosebi din expresiunea : „Fie mie după cuvântul tău “, reiese că îndată Maria a devenit Maica lui Dumnezeu. Iată ce ne spune şSf. Ev. Matei în această privinţă. „Iar naşterea lui Iisus aşa a fost, căfiind logodită Maria, mama lui, cu Iosif, mai înainte de a fi ei împreună, s- a aflat având în pântece din Duhul Sfânt.“ (1.18).
Prin urmare, înainte de a fi căsătorită, Maria s- a aflat însărcinatăîn mod
supranatural.
Că n- a fost o sarcinănaturală, se vede din cuvintele : „Cum va fi mie aceasta, de vreme ce nu ştiu de bărbat.“ cât şi din cele ce le găsim la Ev. Matei : „Iosif, bărbatul ei, fiind om drept şi nevrând s- o vădească, şi- a pus în minte s- o lase în ascuns. Ci cugetând el acestea, iatăîngerul Domnului i se arătăîn vis, grăind : Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, femeia ta, căce s- a
zămislit într – însa este din Duhul Sfânt. Ea va naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus, căci el va mântui poporul său de păcate.“
E limpede ca ziua dar, că aici este vorba de un lucru minunat. Şi este cu atât mai minunat cu cât acesta a fost prevestit încăcu multe sute de ani înainte şanume de proorocul Isaia. Iatăce spune el : „Iată, fecioara va avea în pântece şva naste fiu si vor chema numele lui Emanoil care se tălmăceşte : cu noi este Dumnezeu.
Că se spune acolo „femeia ta“ nu trebuie să ne pună pe gânduri, căci la evrei logodna avea tărie ca şi căsătoria şi nu se putea desface. Prin urmare puteau să se considere ca soţ şi soţie, numai cănu locuiau împreună.
De aceea chiar Maria, în călătoria ce o face imediat dupăbuna vestire, pleacă singură în Iudeea la ruda sa Elisabeta (vom vedea ce rudăeste), spre a se convinge de cele ce- i spusese îngerul cu privire la Elisabeta şi apoi a- i comunica fericita veste adusăde înger.
Iosif n- o întovărăşeşte, căci încă nu era cununată.
********************************************************************************************
Importantă pentru noi este şi aceastăvizită pe care fecioara Maria o face în Iudeea şi pe care o povesteşte Ev. Luca în cap. I 39–56 :
Şi în acele zile sculându – se Maria, s- a dus cu grabă în ţinutul muntos, într – un oraş al seminţiei lui Iuda (azi Ain- Karim). Şi a intrat în casa lui Zaharia şi s- a închinat Elisabetei (a salutat – o). Iar când a auzit Elisabeta urarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s- a umplut de Duhul Sfânt şi cu glas puternic a strigat şi a zis : Binecuvântată eşti tu între femei şbinecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, ca săvie la mine Maica Domnului meu ? Căiată cum ajunse la urechile mele glasul urării tale, pruncul a săltat de bucurie în sânul meu. Şi fericită este care a crezut că vor fi împlinite întocmai cele spuse ei de la Domnul…“
Din cuvintele Elisabetei reiese clar căzămislirea Sf. Fecioare era un lucru supranatural ; căci ea devenise Maica Domnului prin acea zămislire şi deci va fi cea mai binecuvântată dintre femei.
Elisabeta putea să spună lucrurile acestea, căci nu de la ea le spunea, ci prin inspiraţie divină; fiind „plină de Duhul Sfânt“.
Din răspunsul pe care- l dăFecioara Maria, se vede căacum este deplin convinsă de zămislirea sa supranaturalăşi singură recunoaşte căpentru aceea va fi proslăvităde întreaga omenire : „Măreşte sufletul meu pre Domnul şi s- a bucurat duhul meu de Dumnezeu Mântuitorul meu. Căci a căutat spre smerenia roabei sale, că iată de acum mă vor ferici toate neamurile .“
*****************************************************************************************
Din cele de mai sus reiese dar, căIisus Hristos nu s- a născut ca noi oamenii şi că este o persoanădivină născută din Maria.
Lucrul acesta îl putem vedea şi în cele ce spune Sf. Apostol Pavel : „Fiind asemenea cu Dumnezeu, n- a ţinut prea mult la această asemănare cu Dumnezeu ; – ci s- a smerit pe sine, chip de rob luând, şi făcându- se asemenea oamenilor (Filipeni II, 6).
Sau la Galateni IV, 4 : „Când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul său, născut din femeie“.
De asemenea Sf. Ioan Evanghelistul la începutul evangheliei sale spune : „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul“ (I, 1). „Şi Cuvântul trup s- a făcut (om) şi s- a sălăşluit între noi şi am văzut mărirea lui, mărire ca a unuia născut din Tatăl, plin de dar şi de adevăr“ (I, 14).
Prin urmare, cel care s- a făcut om şi a purtat numele de Iisus Hristos a fost însuşi Fiul sau Cuvântul lui Dumnezeu.
Insuşi Iisus şi- a arătat deseori divinitatea sa : „Eu şi Tatăl una suntem“ ; iar dacă spunea câteodată „Tatăl mai mare decât mine este“, o spunea referindu-se la natura sa umana, care era  creată şi deci mărginităSf. Apostol Pavel în Epistola către Romani (IX, 5), ne spune căIisus se naşte din
Abraam după trup ; căci se naşte cu trup real din Fecioara Maria, care este descendentă din neamul lui Abraam… „Din care (Iudei) dupătrup este Hristos, cel ce este peste toate Dumnezeu, binecuvântat în veci…“
*******************************************************************************
Ne oprim aici cu arătarea locurilor din Sf. Scriptură relative la fecioria Sf. Marii. Mai sunt multe altele, dar din acestea câte s- au dat, cred căoricine se poate convinge de adevărul bisericii ortodoxe şi de falsitatea învăţăturii protestante privitoare la aceastădogmă.
Fiind aşa de evidente, protestanţii n- au avut de făcut altceva decât săle tăgăduiască autenticitatea. Aşa cum au făcut şi cu minunile Mântuitorului : azi una, mâine alta, până când n- a mai rămas nici una, căreia să nu i se tăgăduiască realitatea.
Şi atunci ne întrebăm, ce fel de creştini mai sunt protestanţii şi cu toţi sectarii ieşiţi dintre ei ? Şi în ce fel de Hristos cred ei ! ?
Desigur că ei vor un Hristos fărăde minuni şi fără de evanghelii ; adică un Hristos plăsmuit dupămintea lor.
Săraca minte, unde i-a dus !!!
Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments